EA: Å¢estoasa, adică melcul, umblă cu casa-n spinare. Casa pe care ÅŸi-a construit-o singură, de unde ÅŸi expresia „a-Å£i căra casa ca melcul”. EL: Limaxul e rudă cu melcul. Limaxul e un melc fără casă. Iar Å£estoasa n-are nimic de-a face cu limaxul. EA: Ei, explică-mi tu, zoologule, de ce n-am eu dreptate. EL: Păi fiindcă… EA: Hai, spune-mi tu ce diferenÅ£e sînt, dacă zici că vezi tu vreo deosebire. EL: Păi fiindcă… Deosebirile… Sigur, există ÅŸi apropieri, nu se poate nega. EA: Păi atunci de ce le negi? EL: Deosebirea e că… e că… Adică degeaba-Å£i spun eu, fiindcă tot nu eÅŸti de acord, iar eu sînt prea obosit Å¢i-am explicat deja, n-are rost s-o iau de la capăt. M-am săturat EA: Nu vrei să-mi explici fiindcă ÅŸtii că n-ai dreptate. Nu-mi poÅ£i oferi nici un motiv, pur ÅŸi simplu pentru că n-ai nici unul. Dacă ai fi un om de bună-credinţă, ai accepta că ai greÅŸit Dar tu eÅŸti, de cînd te ÅŸtiu, un om răuvoitor. EL: VorbeÅŸti prostii, numai prostii. Poftim: limaxul face parte din… Sau, mai degrabă, melcul…. Iar broasca-Å£estoasă, ea… EA: Of, gata, ajunge, taci din gură! Bine-ai face dacă ai tăcea. Nu mai pot să te ascult cum baÅ£i cîmpii. EL: Nici eu nu mai pot să te ascult Nu mai vreau să aud nimic.